Decizie majoră a ÎCCJ: cine poate ataca un act administrativ în interes public?

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat, prin Decizia nr. 858/2025, o chestiune de drept esențială pentru autoritățile publice din România: în ce condiții poate o instituție publică să atace în instanță un act administrativ, invocând doar un interes legitim public.

Contextul speței

Cauza provine dintr-un litigiu de contencios administrativ și fiscal (Dosar nr. 858/1/2025), având ca obiect anularea unui act administrativ. Părțile principale: Primarul General al Municipiului București și Municipiul București (recurenți/reclamanți) versus Primarul Sectorului 2 al Municipiului București (intimat/pârât).

Dosarul a ajuns la ÎCCJ nu pentru soluționarea pe fond, ci printr-o sesizare prealabilă formulată de Curtea de Apel București în temeiul art. 520 din Codul de procedură civilă, în vederea unei interpretări unitare a legii.

Chestiunea de drept dezlegată

Înalta Curte a fost solicitată să clarifice următoarea problemă:

„În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (8) din Legea nr. 554/2004, orice subiect de drept public are dreptul de a formula acțiuni în contencios administrativ obiectiv, întemeiate exclusiv pe încălcarea unui interes legitim public, astfel cum acesta este definit în art. 2 lit. r) din Legea nr. 554/2004, numai în condițiile unei prevederi exprese în acest sens.”

Practic, întrebarea era dacă o autoritate publică poate ataca în instanță un act al unei alte autorități invocând doar un interes public lezat (contencios administrativ obiectiv), fără ca legea să-i confere expres acest drept.

Decizia ÎCCJ: admiterea sesizării

În ședința publică din 6 octombrie 2025, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a admis sesizarea și a stabilit că, pentru ca un subiect de drept public să poată introduce o acțiune în contencios administrativ obiectiv invocând exclusiv un interes legitim public, este necesară o prevedere legală expresă care să-i permită acest lucru.

Implicații

Decizia impune o interpretare restrictivă a dreptului autorităților publice de a acționa în instanță. Un simplu „interes legitim public” nu este suficient pentru a justifica calitatea procesuală activă a unei instituții împotriva alteia, în absența unei prevederi exprese.

Hotărârea devine obligatorie pentru toate instanțele din România, conform art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu impact semnificativ asupra modului în care autoritățile locale și centrale vor gestiona viitoarele litigii administrative.

Surse

Decizia nr. 858/2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ședința publică din 06.10.2025, Dosar nr. 858/1/2025: scj.ro
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1 alin. (8) și art. 2 lit. r).
Codul de procedură civilă, art. 520 și art. 521 alin. (3).